Anul trecut am ajuns si in Berchtesgaden, orasul in care se afla faimosul Cuib al Vulturului, mai exact cabana Kehlsteinhaus ce a apartinut lui Hitler. Stiam de ceva ani de ea dar nu am apucat pana acum sa o vedem, chiar daca mai toate vacantele noastre au fost facute prin aceste locuri.
Berchtesgaden se afla doar la 19Km de Salzburg, asa ca nu a facut prea mult pe drum. Ma rog, de la hotelul nostru au fost vreo 116Km, facuti pe soselele nationale (nu pe autostrada) cam intr-o ora si jumatate.
In Berchtesgaden am urmarit indicatoarele catre Kehlsteinhaus (caci asa se numeste cabana) si am urcat pe serpentine cu masina catre parcarea turistica. Dupa ce am descoperit de unde trebuie sa cumparam biletele (33 de Euro pentru o familie 2+1) am urcat in autobuzul special care ne-a dus in viteza pe niste curbe stranse de te lua cu ameteala inca vreo 5.6Km, mai exact pana la o altitudine aproximativa de 1714m. Stati, ca asta nu a fost tot. Aici a trebuit sa ne programam ora de coborare, pentru a avea loc in autobuzul de intoarcere. O puteam lua si pe jos, exista o alee speciala pentru cei care prefera sa urce sau sa coboare prin propriile forte.
Dupa ce ne-am programat la coborare, am mers printr-un tunel lung si racoros pana la lift. De aici, am urcat inca 120 de metri pana la cabana, adica la altitudinea de 1834 de metri. Cabana i-a fost daruita lui Hitler pentru aniversarea de 50 de ani. Din cate am inteles constructia ei a durat numai 13 luni. Dupa caderea lui Hitler, a fost salvata de la demolare de guvernatorul de atunci. A intrat in circuit turistic cam prin 1960 si ceva.. Cabana in sine nu este vreo opera de arta, mi s-a parut o constructie extrem de simpla dar trainica, facuta sa dureze. Hitler nu a petrecut cine stie ce mult timp pe aici, a fost doar de cateva ori. Asa ca, dovezi istorice ale trecerii lui pe aici sau alte exponate nu prea sunt. Locul are doar o importanta simbolica si atat. Ba nu, are si un restaurant in care iti poti ostoi foamea si setea. Preturile sunt decente, nu mai mari decat cele dintr-un local obisnuit german sau austriac.
Desi mai toti cei care venisera acolo (si erau ceva turisti de toate nationalitatile, din toate tarile mapamondului) au fost atrasi de reputatia stapanului cabanei, au trebuit sa se multumeasca doar cu admirarea peisajului si a panoramelor din jurul varfului pe care este asezata. Si, credeti-ma, aveau ce vedea. Ne-am plimbat vreo doua ore, am urcat niste stanci cu pustiulica, am facut o gramada de poze, am mancat o placinta cu mere si ne-am intors tot cu liftul, tot cu autobuzul, dar cu o frumoasa experienta in plus.
In drumul de intoarcere in autobuz m-am luat la vorbe cu niste americani aflati in vacanta. Spre surprinderea mea am aflat ca vor veni in vacanta si in Romania, in luna iulie. Vor vizita Bucurestiul, Brasovul si Sighisoara. Ar fi vrut sa vada si Bucovina cu manastirile ei dar nu au destul timp.
Imagini de acolo gasiti in continuare.
hailaplimbare.ro 